Performanța și eficiența energetică
Performanță și eficiență energetică
Puneți-o la lucru: sticla performantă și sticla eficientă din punct de vedere energetic
Sticla poateinfluența foarte mult consumul de energie, transmiterea luminii, acustica și rezistența fațadelor. Prin înțelegerea și aplicarea fiecăreiadintre aceste componente, putețiselecta sticla potrivită pentru proiectul dvs.
Performanța sticlei
Sticla contribuie la performanța energetică a unei clădiri influențând atât transmiterea luminii naturale, cât și controlul solar. Sticla performantă se măsoară în funcție de următoarele:
Valoarea U
parametrul vitrajului, care caracterizează transferul de căldură prin partea centrală a vitrajului, adică fără efecte de margine, și exprimă densitatea în stare stabilă a ratei de transfer de căldură per diferență de temperatură între temperaturile mediului de pe fiecare parte. Diferența de temperatură în funcție de condițiile standard: delta T=15K°. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât izolarea este mai eficace.
Factorul solar
Descrie energia solară totală admisă prin vitraj. Un număr mai mic înseamnă mai puțină energie solară care trece prin vitraj către interior.
Transmisia luminii
Măsoară procentajul de lumină vizibilă (în intervalul de lungimi de undă de la 380 nm la 780 nm) care trece prin vitraj. Un număr mai mare înseamnă mai multă lumină naturală în spațiile interioare.
Selectivitatea
Selectivitatea reprezintă transmisia luminii împărțită la factorul solar. Un număr mai mare înseamnă spații mai luminoase raportat la performanța controlului solar.
Eficiența energetica a clădirilor
Sticla poate influența transmisia luminii și căldura solară pentru a îmbunătăți confortul locatarilor și a ajuta sistemul HVAC să funcționeze la eficiență maximă.
Sticla de înaltă performanță, cu o selectivitate ridicată, poate permite clădirilor din climatele mai calde să se bucure de avantajele luminii naturale fără temperaturi interioare intense sau fără a fi necesară blocarea luminii cu ajutorul obloanelor. Pe de altă parte, clădirile din climatele mai reci pot beneficia de încălzirea pasivă oferită de geamurile cu factor solarridicat.
Peliculele pentru sticlă cu o valoare U mai mică au proprietăți de izolare mai eficientă, contribuind la menținerea temperaturii interioare constante, indiferent de climatul exterior.
Este disponibilă o mare varietate de vitraje arhitecturale pentru a facilita armonia dintre estetică și eficiență energetică.
Acustica
Suntem înconjurați de sunet. Din păcate, ceea ce mulți ar putea considera plăcut, cum ar fi trilurile păsărilor sau râsetele, este adesea anulat de zgomote mai puțin plăcute. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, zgomotul excesiv ne afectează grav. Acesta poate să perturbe somnul, să cauzeze probleme cardiovasculare și psihofiziologice și să reducă performanța.
Sunetul este transmis prin sticlă
Moleculele se comprimă reciproc și răspândesc compresia respectivă sub formă de undă. Zgomotul poate fi reflectat sau absorbit de sticlă într-o mai mare sau mai mică măsură, în funcție de combinația dintre grosimea sticlei și numărul de straturi intermediare.
Rezistența
Sticla performantă poate oferi rezistență și, în același timp, transparență și un aspect estetic plăcut. Acest videoclip ilustrează diversele grade de rezistență ale diferitelor tipuri de sticlă.
Toată sticla arhitecturală, în starea sa originală, este răcită lent. O rezistență și mai mare la sarcină poate fi obținută prin aplicarea unui tratament termic. Aceasta implică încălzirea atentă a sticlei și apoi răcirea rapidă a suprafețelor sale pentru a induce o compresie permanentă. Este important de reținut că sticla trebuie să fie tăiată și fabricată înainte de acest proces. Există două tipuri de sticlă tratată termic:
- Sticla călită este de aproximativ patru ori mai rezistentă decât sticla răcită lent (standard). Atunci când este spartă, este proiectată să se spargă în bucăți mici cu margini mai tocite comparativ cu cele ale sticlei răcite lent. Sticla călită poate fi calificată drept geam de siguranță.
- Sticla securizată termic este de aproximativ două ri mai rezistentă decât sticla răcită lent. Atunci când se sparge, cioburile acesteia prezintă o mai mare probabilitate de a rămâne în tocul geamului decât cele de sticlă complet călită.
