Bun venit în „casa din deșert”

Špela Videčnik, arhitect la OFIS Architecture, expert în medii extreme și profesor invitat la Universitatea Harvard, a condus echipa numeroasă și experimentată de arhitecți responsabili pentru „casa din deșert” - ambițiosul proiect al Guardian Glass în deșertul Goraffe din Spania. Acum, ea ne vorbește despre obiective și despre provocările pe care echipa le-a întâmpinat în cadrul proiectului.

Î - Din punct de vedere arhitectural, care este principalul scop al unui arhitect când realizează un proiect atât de complex ca acesta?

Există multe aspecte. Cel mai important este să atingi performanța maximă a clădirii în condiții extreme, păstrând în același timp cea mai bună relație dintre interior și natura frumoasă. Este important să păstrezi perspective vizuale deschise și să stabilești un contact între locuitor și împrejurimi. Pe de altă parte, trebuie să ținem cont și de rezistența structurală împotriva vântului puternic și de toate forțele verticale și, bineînțeles, și de caracteristicile termice ale clădirii, care ar trebui să funcționeze ireproșabil în climatul extrem al acestei regiuni.

Î – Când Guardian Glass v-a provocat cu acest proiect, care a fost primul gând, prima impresie? L-ați considerat viabil?

Ne-a trezit cu adevărat interesul. Avem bineînțeles proiecte foarte dificile în biroul nostru dar aș spune că ce ne place foarte mult este să realizăm obiecte mici ca acesta în medii extreme. Am construit în ultimii ani trei adăposturi alpine la altitudini foarte mari, cu multă zăpadă, și verificăm rezistența lor precum și starea de bine a montaniarzilor care le folosesc. Casa de sticlă din deșert face parte din această cercetare, însă provocările au o natură foarte diferită, în ceea ce privește contextul, climatul și materialul.

Î - De vreme ce sunteți arhitecți specializați pe medii nemiloase, care sunt principalele cerințe pe care aceste construcții ar trebui să le îndeplinească pentru a deveni locuibile și confortabile? Care este cel mai important aspect de care trebuie să țineți cont?

Este în primul rând o chestiune de climat. Deșertul Gorafe are veri foarte fierbinți, aproape fără ploaie, soare puternic și vânt. Și apoi iarna se poate face foarte frig și poate fi și zăpadă. Există, de asemenea, diferențe extreme de temperatură între zi și noapte pe care a trebuit să le luăm în calcul. Clădirea trebuie să facă față acestui climat și să protejeze interiorul de soare, păstrând în același timp sticla pe cât de transparentă posibil. Am reușit să realizăm acest lucru cu ajutorul experților de la Guardian, care au definit diferite pelicule pe vitrajul triplu, invizibile de altfel, dar care realizează un interior izolat termic. Am explorat, de asemenea, și problema structurală la sticlă - să ai pereți de sticlă și ca element structural. În această clădire nu există stâlpi realizați din oțel sau lemn. Acoperișul, cu toate elementele sale grele fotovoltaice, este susținut în totalitate de sticlă.

Î - În plus, „casa din deșert” este o construcție eficientă din punct de vedere energetic, autonomă, cu consum aproape zero. Care este rolul jucat de sticlă în acest context?

Sticla joacă un rol foarte important în această clădire. În proiectele noastre ne place să cercetăm și să testăm diferite tipuri de materiale. Sticla este eroul proiectului nostru și ne-a plăcut să îi testăm limitele. Crearea unei case de sticlă este și un joc cu transparențe și reflecții… Apoi, este necesară testarea caracteristicilor termice - pentru a proteja interiorul astfel încât să nu se încălzească prea mult în timpul verii și pentru a-l menține cald iarna. A treia provocare a fost să realizăm o clădire fără niciun fel de altă structură în afară de sticlă. Fără stâlpi, fără oțel, transparență pură.